s-a spart ploaia în capul meu

ce fraieră sunt...
m-a lovit azi noapte, fără somn în paharul de vin
de fapt nu e ploaia pe care o auzim
nu am ascultat niciodată ploaia, ci reacţia pământului la atingerea ploii, spargerea liniştii...reacţie la invazie, la încălcarea teritoriului...cer versus pământ
"vorbeşte-mi ca ploaia şi lasă-mă să te ascult" a lui tennessee e o glumă acum

ziua cu gust de sânge şi nurofen

după ce m-a operat zânul măseluţ, m-au gonit de la birou întrucât de-abia bolboroseam
şi am aterizat acasă, unde ştii că nu suport să stau pur şi simplu să doară
şi e haios că nici măcar nu mai puteam să vorbesc cu o falcă-n cer şi una în pământ
şi aşa mi-am rostogolit ochii pe tavan, pe perdeaua mov, pe aşternutul mov, pe plapuma galbenă cu buline, pe paharul oval de vin, pe postul tău
nici nu mai ştiu dacă ţi-am răspuns în ultima vreme la toate mailurile/sms-urile, dar tu ştii...ştiu că ştii
ps: mai am puţin şi termin...retuşez...vai, cum mă consumă :)

jurnal de miercuri

"curentii astia dintre oameni... dintre noi doua, spre exemplu... e minunat si valoros.
esti unul dintre cele mai valoroase asset-uri ale mele. :) excuse me :P
esti unul dintre cele mai valoroase componente din ceea ce sunt"

:)
chiar ma gandeam zilele trecute apropo de "contractul psihologic" de care vorbeai, care in ultima vreme a fost incalcat mai de toti din jurul meu (amuzant, mai ales de cei ale caror declaratii se catarau pe cele mai inalte piscuri si ale caror fapte misuna tot la nivelul pamantului)...esti singura care il respecta
si asta e unul dintre cele mai importante "contracte"
multumesc, chiar daca o dau in bara....si chiar daca tu sustii ca nu fac asta :)
ps: am gasit finalul pentru povestire

din larg

"căminul, atâta timp cât e numai un cămin părintesc, nu constituie un fir; el nu-i decât trecutul; scrisorile pe care ţi le scriu părinţii sunt un mesaj trimis de pe fâşia de uscat de care te îndepărtezi; ba, mai mult, o asemenea scrisoare nu face decât să-ţi certifice conştiinţa dezechilibrului în care te afli, prin amintirea portului din care ai plecat în condiţii create cu atâta cinste, cu atâta trudă şi spirit de sacrificiu; da, îţi spune o asemenea scrisoare, portul e mereu aici, dăinuie încă neclintit, sigur şi frumos în înfăţişarea lui de odinioară, dar direcţia, direcţia e pierdută!"

Gluma, Milan Kundera

lovely

se asezoneaza cu pastele de aseara topite in branzeturi frantuzesti si botezate cu prietenul meu bun sec, rosu de furie
si un suflet

multumesc

dupa ce au urlat leii la zoo...a sosit multpreaasteptatul DECLIC fix din asternutul cu buline, la 7 dimineata, cand imi pierdusem speranta si-n somn
trebuia doar sa dispar din decorul care a dezamagit ca sa vina DECLICUL
se limpezesc culorile si acum pot sa ma joc cu ele
p.s.: stii ce e haios? de ce lei si nu lupi? pentru ca atunci cand eram mica auzeam din camera mea cum urlau leii la zoo si mi se rostogoleau lacrimile ca bolovanii...e totul in noi, totul e explicabil prin prisma a ceea ce am trait...nu e asa un mare mister...suntem atat de usor de descifrat. pacat ca tacerea nu da indicii