hai-cui?

Dupa luni de pribegie m-am trezit cu gandurile astea:

 •Experienta e un portofel. Cand te duci in alt oras sau in alta tara si stii ca ai portofelul la tine, te simti mai in siguranta. Din seria, in cel mai rau caz, daca ma ratacesc, imi iau o camera la hotel si stau acolo pana ma luminez la cap. In rest, nu prea iti foloseste...doar iti alimenteaza sentimentul de siguranta care oricum e o iluzie.

 •Nu exista lectii iar daca ai vaga impresie ca anii te-au invatat ceva, urmatorii ce or sa vie o sa te ‘invete’ sau dezvete contrariul.

 •Suntem singuri. In schimb, intre mintea si sufletul nostru e o lume intreaga. Si un Dumnezeu.

•Mamele sunt de pe alta lume. Sa le iubim chiar si cand ele ne iubesc in locul nostru.

 •Acasa nu exista. Acasa e doar zona ta de confort.

 •Aeroporturile ma fac sa plang. Ori pentru locul din care plec, ori pentru locul in care o sa ajung. Poate pentru ca mereu am calatorit singura.

•Esti talentat, dar nu stii inca. Sau nu stii cat de. Stabileste-ti norma de talent pe care vrei s-o cultivi si ai grija la ce/cine te raportezi. Apoi mergi pe calea ta, fara nicio grija.

•Oamenii de suflet raman de suflet. Restul se cerne de la sine.

 •E bine sa fii nemultumit. Atat timp cat esti multumit cu asta.

•Identitatea contrariilor exista. Multumesc, Eugen Ionescu.

ziua cu gust porumb fiert şi mere crude

eu şi tu, tu şi eu şi ei
ei câinii pe care căldura îi răstigneşte pe orizontală
păşim crucile
eu fără teamă
tu cu o îngrijorare săracă cu duhul
la orizont răsare cel mai mic om din istoria oamenilor
un pui de puradeu urmat de un altul, în patru labe
cu dinţi canini
mă uit firesc la tine şi cu singurul calm din mine
îţi zic „pentru o clipă, am crezut c-o să mă muşte puiul de om”
iar tu sari la gâtul meu „eu am gândit că un pui de om e atât de fragil pe lângă aceşti câini şi tu...tu?”
şi atunci îmi ţâşneşte umanitatea din jugulară
un plasture, vă rog
mic
nu curge mult

ziua cu gust de ceai negru cu vanilie

A te lasa de o relatie e ca si cum te-ai lasa de fumat
Stii ca iti face rau, incerci de nenumarate ori sa te lasi
Déjà singura tigara pe care ti-o dai cadou in fiecare zi
Nici nu-ti mai place de fapt
Pentru ca o stingi in mustrari de constiinta
Dar obisnuinta…gestul, atingerea, aprinderea in bezna
Dependenta
Si stii ca daca cedezi uneia, va urma inca una
Si stii ca daca zici “da” la un apel de slabiciune din retelele incompatibile orange-vodafone
Vei zice “da” consecutiv
Pana in ziua in care te vei smulge din viciu, din obisnuinta
Si vei lua zilele cu lingurinta pe stomacul gol
Una cate una, fara presiune, fara reprosuri, fara muscaturi de buza
Fara tine.
Haios e ca raul fumatului se scurge din tine in ani buni…de-abia dupa vreo 10 ani de abstinenta te poti considera “curat”
De-abia dupa ceva timp de abstinenta ma voi considera
“fara tine”.

flashbacks

a poem by William Blake

There is a smile of Love
And there is a smile of Deceit
And there is a smile of smiles
In which these two smiles meet

And there is a frown of hate,
And there is a frown of disdain,
And there is a frown of frowns
Which you strive to forget in vain,

For it sticks in the heart's deep core
And it sticks in the deep backbone--
And no smile that ever was smil'd,
But only one smile alone,

That betwixt the cradle and grave
It only once smil'd can be;
And, when it once is smil'd,
There's an end to all misery.

ziua cu gust de acuarele

- eşti ok?
- a, da, intră
- scuze, dar mi s-a părut că-ţi petreci prea mult timp în baie şi voiam să mă asigur că eşti ok
- de unde ai tabloul ăsta?
- incredibil
- ce? de când am intrat nu mă pot dezlipi şi în general nu prea sunt afectată de artă pe pereţi...e ceva cu fata de acolo, în ochi, în negru, în albastru, în tot şi am un sentiment straniu de familiaritate...în fine, hai înapoi
se aşează cuminte lângă mine ca la film...mutăm toată distracţia în baie, pe jos, ochi în ochi cu fata albastră din tabloul de deasupra wc-ului. cumva o întâlnire de trei şi totuşi de două persoane
- e incredibil de tare toată faza asta...
- ah, nu-mi ţine curiozitatea în suspans...care-i povestea?
- l-a pictat un prieten foarte bun pentru mine când a plecat din ţară şi mi-a zis că într-o zi o fată care seamănă cu fata din tablou va intra în casa mea
- tare...şi? a intrat?
- da, în seara asta...

ziua cu gust de suc la promoţie

m-aţi minţit
gâlgâie în mine furia aia de copil mic minţit
„nu doare injecţia, nici nu o să simţi”
injecţia asta cu tăcere
îmi tot repetaţi că nu doare, nici nu o să simt
la cât de tare sunt eu
şi trece tăcerea prin seringă, prin dermă
în sufletul de om
m-aţi minţit
sfârâie în mine furia aia de copil mic minţit
şi-mi blocaţi furia cu genunchiul pe piept
ca să nu pot reacţiona
zi de zi
injecţie cu injecţie de tăcere lichidă
tratament
„de-abia o să simţi o înţepătură şi o să te faci bine”
m-aţi minţit
injecţiile m-au umplut de vânătăi
nici nu pot sta locului
şi atunci mă mişc în reluare cu mintea pe fast forward
m-aţi minţit
tace în mine furia asta de adult dezamăgit
dar tu eşti OK