eu şi tu, tu şi eu şi ei
ei câinii pe care căldura îi răstigneşte pe orizontală
păşim crucile
eu fără teamă
tu cu o îngrijorare săracă cu duhul
la orizont răsare cel mai mic om din istoria oamenilor
un pui de puradeu urmat de un altul, în patru labe
cu dinţi canini
mă uit firesc la tine şi cu singurul calm din mine
îţi zic „pentru o clipă, am crezut c-o să mă muşte puiul de om”
iar tu sari la gâtul meu „eu am gândit că un pui de om e atât de fragil pe lângă aceşti câini şi tu...tu?”
şi atunci îmi ţâşneşte umanitatea din jugulară
un plasture, vă rog
mic
nu curge mult
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
2 comentarii:
ah...
ce bine ca am scris amandoua.
sa stii ca am scris fara sa citesc la tine, inainte.
cel mai mic om din istoria omenirii
(sau poate eu sunt...)
http://indrazneste.wordpress.com/2011/08/04/pateric/
Trimiteți un comentariu