oana pellea - jurnal (2003 - 2009)

mi-a adus aminte că se poate muri frumos...de fiecare dată când te cocoşezi de durere
şi asta face diferenţa
aşa esti viu...fix cum mi-a zis îngerul sâmbătă

cohen syndrome

only one thing
made her happy
and now that
it was gone
every thing
made her happy

şosete ude

inima lu' ciupa ciups ţopăie de bucurie sub ninsoare
ce bine, ce bine că reuşeşte cu graţie să fenteze ambalajul sărbătorilor!

for the joy

...or for whatever works :)

whatever works

vai, vai,
cât am putut să râd la acest film
incredibil
de notat: tre' să văd mai mult woody allen
mult

ziua cu gust de lapte cu miere

mai ţii minte când îţi povesteam de zidul meu de oameni? ridicat cărămidă cu cărămidă...
tu ziceai...ce frumos
e în comă
mă bag sub duş
îmi tremură mâinile
o sun pe vitamina l şi-i cer sec un pat în casa cu poveşti
laptele cald cu miere din borcan face minuni...adoarme copilăria cu ochi albaştri shhhh...
e în comă
braţe înfăşurate în somn
mulţumesc din suflet pentru pat
vocea care se tot împiedică în lacrimi şi nu ajunge la mine
a murit
copilăria cu ochi albaştri a murit şi eu mă tot holbez la ceaiul negru cu lapte şi tot ce gândesc e că eu aleg cum să reacţionez
pentru o clipă uit că eşti lângă mine
ce liniştitor că-mi aduc aminte
se clatină, ev...se clatină zidul...dispar cărămizi încă de la fundaţie
şi-mi tremură picioarele

ziua cu gust de turtă dulce

sunt zile ca azi în care sunt atât de trează încât accept că eşti pe "nu"
şi atunci, ca azi, nu-mi rămâne nimic de făcut decât
să-mi număr degetele
un...două...trei...

cică

8 februarie

se lansează noul album sade
ah...cum sună soldier of love după 8 ani de la ultimul album
ia ascultă
hai că-mi pun dorinţă de ziua mea să treacă şi prin bucureşti
cu plăcere :)

pasul doi

- Alege-ţi o culoare din curcubeu mai întâi
- Păi...galben. Galben e culoarea mea preferată.
- Prea bine. Tu o să locuieşti în camera galbenă.
- Adică...cum adică?
- Casa mea are 7 camere. Fiecare camera este decorată într-o culoare din curcubeu.
- Uau. Hai repede sa-mi arăţi!
Ignor chicotind „Instrucţiunile pentru cine vrea să urce o scară” ale lui Cortazar care-mi tot răsună în minte „mai ales trebuie să fii atent ca nu cumva să ridici în acelaşi timp piciorul şi piciorul”. Urc pe nerăsuflate scările.
- Tu te distrezi în mintea ta. Asta e bine.
- Să ştii că nu mă plictisesc niciodată.
- Iată camera ta, micuţo!
Uşa e galbenă. Apăs clanţa cu o mică ezitare. Uşa se deschide. Ai face bine să stai pe un scaun cât timp îţi descriu eu camera. Gata? Te-ai aşezat? Galbeeeeeen. Şifonier galben, pat galben, pernă galbenă, noptieră galbenă. Tot, tot, tot e galben. Până şi florile din vază sunt galbene. Lalele.
- Îţi place?
- Dacă-mi place? E minunat!!!
Îl cuprind în braţe pe Moş Oche. Miroase a lăcrămioare. Ce ciudăţenie. Lăcrămioarele sunt florile mele preferate. Fug repede şi dau buzna în restul camerelor. Concluzia? Fiecare cameră e într-o culoare.
- Acum regulile, micuţo. Nu ai voie să intri cu o altă culoare în această cameră. Uite, pentru fiecare cameră, ai papuci asortaţi la intrare. Cum tu ţi-ai ales galben, vei bea limonadă dacă ţi-e sete, vei mânca banane, lămâi sau orice mâncare galbenă. Te vei îmbrăca în galben, vei scrie scrisori pe foi galbene cu un creion galben. Fii liniştită, există mai multe nuanţe de galben.
- Ce frumoooooos!!!! Cât mă buuuucuuur! Şi dacă vreau să trec dintr-o cameră într-alta?
- E simplu. Ai papucii la intrare. Te îmbraci în culoarea camerei şi respecţi regulile.
- Şi pot intra în orice cameră? După pofta inimii?
- Da. Dar fii cu grijă pentru că fiecare cameră are un...secret. Îl vei descoperi pe cel al camerei tale. Ai ales culoarea galben. Eşti toată un zâmbet. Ai ales pe sufletul tău. Vezi robinetul acela?
- Îhî
- Îmbracă-te repede, repede în galben, intră în cameră şi o să descoperi.
- 1...2...3...4...5...Deschide ochiiiii! M-am îmbrăcat.
Păşesc în noua mea cameră şi mă duc direct la robinet. Îl deschid. Explozieeeeeeee! Curg baloane de săpun. Uit de mine şi încep să ţopăi după ele. Să le prind. Să le sparg. Poc! Şi scoate un chicotit. Poc! Alt chicotit. Poc! Un râs simpatic foc. Uaaaa. Deci ăsta e secretul! Când se sparg, baloanele râd. Şi încep şi eu să râd. Şi moş Oche. Din stomac. Camera se umple brusc de veselie. Veselieeeee! Iubesc galbenul!
De notat: e uşor să râzi. Fă-o!
- Pe ziua de azi, micuţo, mai primeşti o regulă. Jos, la subsol, e un beci. Acolo nu ai voie acum, ci doar când vei pleca, când o să simţi tu că ai găsit ce căutai. Vei şti, crede-mă. Să nu te sperii dacă vei auzi zgomote de-acolo. Ai încredere în mine şi multă răbdare.
- Zgomote? Ce fel de zgomote?
- Adesea oftaturi, scâncete, rareori ţipete. Dar tu eşti în siguranţă aici.
- Am camera mea galbenă. Ce-mi pasă de beci?
- Hai cu mine
- Mai multe surprizeeee? O să explodez de bucurie, pe cuvânt.
Ajungem în bucătărie unde Ciob băleşte în neştire în faţa unor prajituri.
- Prăjituuuuuuuri!!!!
- Sunt de fapt invitaţiile la petrecerea ta
- A meeea?
- Da! Vreau să-mi cunoşti prietenii. Hai să-i inviţi. Scrie ce vrei tu pe prăjitura-invitaţie.
- Păi propun să fie o petrecere cu tematică atunci.
- Ştiam eu că vei intra în joc. Dar ce temă îţi coace mintea?
- Petrecerea dulciurilor!!!!!
- Delicios, micuţo!
Iau voioasă crema de vanilie şi scriu pe fiecare prăjitură:
„Te invit din tot stomăcelul meu la petrecerea mea, petrecerea dulciurilor. Îmbracă-te în orice în afară de tine, preferabil într-o prăjitură sau orice altceva delicios. Yam yam. Vino din momentul în care ai terminat de mâncat această prăjitură.
P.S.: Lasă orice amărăciune acasă.”
- Ce mă bucuri, micuţo! Dacă e petrecere, hai s-o pregătim!

primul pas

Moş Oche.
Nici nu ştiu de unde să încep pentru că nu prea am habar când sau cum a început.
Hai să încercăm aşa:
Moş Oche nu vede omul. Vede lumina din el. Din acest motiv întemeiat şi-a făcut singur o pereche de ochelari cu lentile caleidoscop. Cu cât lumina din om ţâşneşte mai tare, cu atât combinaţia de culori e mai fascinantă.
De felul lor, ochii lui moş Oche nu prea văd. Când şi-a pus lentilele caleidoscop la ochi în piaţa de zarzavaturi, a văzut lângă taraba cu lobodă o gogoaşă dolofană şi fosforescentă. Era câinele Ciob. Din acea clipă sunt de nedespărţit.
Ah, să nu uit de urechi! Acest cuplu despărţit de o ţeastă îl ajută mult pe moş Oche. Ele iau pulsul vorbelor, spune el. Îl şi văd: îmi ies cuvintele din gură, ţinându-se zglobii de mână în drum spre urechi şi ele scot un stetoscop şi le iau pulsul. Sau nu.
Când ne-am cunoscut mi-a zis că vorbele mele i-au sfidat auzul. Cică aude în mine cuvintele zvâcnind să iasă. Un ritm străin cuplului ureche. Mi-a mai şi dat un bobârnac şi mi-a zis că lumina mea se unduie ca un jeleu. Gustos. Şi-a început să râdă din stomac. Ciob se lingea pe bot.
- Vrei ceai?
Molfăi un da. Cred că el crede că suntem prieteni. Fie.
Ia un cub de zahăr şi-l îneacă în ceaiul fierbinte. Brusc începe spectacolul. Cu ochii în ceaşcă începe prologul:
- Adio, draga meeeea. (vocea i se pierde treptat, treptat) Ai fost o dulceeeee...
Sunt nedumerită.
- Vai, iartă-mă, micuţo. E un tabiet. Îmi imaginez cum îşi ia cubul de zahăr adio de la celelalte cuburi. Poate o fi avut vreo iubită, vreo vorbă nespusă. Ştii, uneori, când mă scufund în cada cu apă fierbinte mă apucă scurt o groază. Dacă mă dizolv şi eu?
Gata. De azi nu mai beau ceai. Cu zahăr. Cuburi.
- Cu ce vă ocupaţi?
- Vânător de fluturi.
- Păi şi ce faceţi cu fluturii?
- Nu e vorba de ce fac eu cu ei, ci de ce fac ei cu mine. Îmi povestesc pe unde-au mai fost, ce-au mai văzut. Un deliciu.
- Păi şi n-o fac de bunăvoie? De ce trebuie să-i vanaţi?
- Pentru că sunt nişte zgârciţi. Bine, nu toţi, dar cei cu poveşti interesante sunt.
- Cu ce-i vânaţi?
- Cu plasa, fireşte.
Şi scoate de după dulap o plasă de fluturi peticită tare simpatică.
- Aoleu! Şi-i torturaţi ca să povestească?
Râde din stomac. Ciob latră. Cam bleg el aşa de felul lui.
- Fireşte că nu. Îi hipnotizez cu lentilele mele. Se pierd cu firea când le văd. Şi culorile de pe aripile lor curg în culorile caleidoscopului meu şi-n faţa ochilor mi se derulează fix ce minunăţii au văzut ei. E fantastic. Te iau cu mine într-o zi.
- Uraaa!
- Dar tu, micuţo, cu ce te ocupi?
- Hmmm...mă caut. (foarte serioasă, de parcă aş fi zis doctor, avocat, arhitect). Sunt o căutătoare.
- În sfârşit cineva cu o ocupaţie serioasă. Şi de aceea oftezi tu aşa des?
- Mi-e cam greu să ţin pasul cu gândurile mele. Of.
- Lasă-le pe ele atunci să se ducă în voia lor şi tu bea-ţi ceaiul cu mine.
Mă uit în cană şi parcă aud cum se dizolvă cubul cu „au” în braţe. Nu. Fără ceai. Clar.
- Chiar pot să mă odihnesc aici, o perioadă...cât mă caut...cu Ciob şi cu dumneavoastră?
- Sigur, micuţo. Dar nu suntem numai noi. Am mai mulţi prieteni în această casă. Dar răbdare. Pas cu pas îi vei descoperi.
Zâmbeşte complice şi când face asta toate ridurile i se îndreaptă valuri, valuri spre malul ochilor.
- Ce mă bucur!
- Văd. Te-ai colorat brusc. Hai să-ţi prezint regulile casei.

de la cohen

"sub mâinile mele
sânii tăi mici
respiră ca burtica întoarsă în sus
a unor rândunele căzute"

...atât de suav

julio cortazar - sfârşitul jocului

mi-a făcut dor de monstrul colombre al lui buzzati
din păcate foto n-am, întrucât nu a fost reeditată recent. eu am fost norocită de maman, mama vitaminei a, cu o bibliotecă care geme de povara volumelor. are pagini galbene, firave, de ţi-e milă să o îndoi pe pernă ca să răspunzi la telefon.
îi mulţumesc că mi-a reamintit seducţia unei cărţi vechi vechi...
vitamina s zice că povestirea Funigei din acest volum e baza Blow-Up-ului lui Antonioni.
de văzut
am notat

muriel barbery - eleganţa ariciului

e cam ca şi cum ai citi amelie
ghiduşie după ghiduşie :)

charles bukowski - femei

o brută
dar ce brută!

eckhart tolle - a new earth

patience
I'm taking baby steps

0

ce ma oftic
fix ca-n filmele alea proaste
la care ma cocosez de ras
cand mi s-a parut ca te-am vazut
rosu/verde/rosu
si brusc, pentru cateva secunde, am simtit ca e totul din plastic in jurul meu cat de misto, cat de usor
si tu care nu te-ai oprit
scartaitul de frane si injuratura binemeritata
toti ochii in mine si pamantul care nu s-a crapat fix atunci sa ma inghita
si tu nu te-ai oprit
si acum tremur

ziua cu gust de ieri

- e ca un film rusesc bun in care subtitrarea ramane in urma si intelegi...cu intarziere...dupa ce trece actiunea. cam frustrant
- stai la mine cateva zile. casa e goala si imensa. eu as fi la munca toata ziua, ai timp sa faci orice iti trece prin cap, seara improvizam. experimentam.
- si daca trece tatal tau sa-ti umple frigiderul?
- stii ca te adora. daca nu m-ar fi avut pe mine, te-ar fi adoptat
- aiurea. de fapt...are si de ce (rade cu toata modestia ei) ce te faci daca te indragostesti de mine?
- sunt deja. de asta suntem prieteni de atata timp
- interesant
- m-a intrebat tata de ce nu suntem impreuna
(ea rade si brusc tace)
(el, ca si cum ar bea dintr-un pahar cu apa. inghititura. pauza.inghititura. pauza)
- simt eu ca te-as iubi si nu sunt de incredere. de fapt, ma stii.prea bine chiar.
- cata sinceritate. o sa se prabuseasca balconul cu noi
- faci cum vrei. sa-mi zici cand vrei o copie de la cheie. nu ma lua prea in serios
- nici pe mine nu prea ma iau. oricum, nu cred ca e o idee prea buna.
- cum vrei.
- iarta-ma ca nu ti-am zis lamultiani. n-am uitat, dar am uitat.
- abia astept sa vad iarna din balconul tau.

ascultă şi tu

ce ascult eu în mine

piua

nur & lia

sunt cele 2 personaje tare simpatice din nurlia land
el e nur:



şi locuieşte pe dulapul din baie:



şi bombăne:



"the monkey" chiar există: e o maimuţă spânzurată de clanţa de la baie pe care, dacă o atingi, scoate zgomote isterice :)

şi lia e ea, o drăguţă,care locuieşte vis-a-vis de nur pe...capacul wc:




care-i dă replica lui nur:




P.S: Wall of Clouds (aici musafirii noştri îşi pot mâzgăli gândurile :) )

E - de la emoţie

Ţine-te bine.
Ai un oraş în tine.
În el locuiesc Emoţiile în case din cuvinte.
Ele năvălesc periodic pe străzile oraşului. Nici n-ai idee câte străzi ai în tine. Nici eu.
Deasupra oraşului e cerul tău. În nori şi dincolo de ei sunt gândurile tale. De aici vine de fapt si expresia „ai capul în nori”. Nu pentru că eşti aiurit.
Emoţiile ţopăie într-o veselie pe străzile oraşului până când gândurile coboară şi le smucesc, le îmbrâncesc.
Azi noapte a şi urecheat-o pe una:
- Neruşinato! Ţi-am zis doar să nu te mai prind p’aci!
- Auuuu! Dar vreau şi eu să mă prăjesc la soare. Auuuuuu! Lasă-mi urechea, urâtule!
- N-ai voie! Nu vezi? Cum ieşi tu, cum intră soarele în nori. Se sperie de tine.
- Pe bune? Eu chiar credeam că se joacă în sfârşit cu mine de-a baba oarba...chiar credeam că ne distrăm. Ce chestie...
- Hai gata cu smiorcăiala! Treci acolo sub piatra şi taci mâlc!
Când se naşte o nouă emoţie gândurile coboară în oraş şi pac! îi lipesc în frunte o etichetă cu numele ei. Botez cică. Uneori e prea mare eticheta şi Emoţia, draga de ea, stă aşa cu ea lipită. Nici nu vede. Se împiedică, o mai aşează. Când se dezlipeşte, îşi plimbă limba pe ea şi o lipeşte resemnată la loc. Când gândurile fac prezenţa în oraş, ea nici nu răspunde la apel pentru că nu se simte ca fiind ce scrie pe etichetă.
Când e inventar e panică. Cerurile coboară. Toate sunt închise în casă şi luate la rost. Uneori se iau la harţă între ele. Ca să le potolească, gândurile trimit ploaie. Să nu te mai miri când cineva te întreabă „ce eşti aşa plouat?”. Acum ştii.
În oraşul meu se pune la cale o revoluţie. Fără etichete. Dacă tot vor să se strige, să se poreclească. Treaba lor.

the magus - jown fowles

fanatical

la 19 ani

place

D - de la dor

Dorul e o pâine.
Persoana care pleacă lasă în tine toate ingredientele necesare unei pâini gustoase şi gata! Pa-pa. Şi te lasă să dospeşti pâinea în tine. De aici şi expresia „a-i duce dorul” care, pentru mine, este sinonimă cu „a-i duce pâinea” aşa cum, de la un punct din viaţa ta „pâinea cea de toate zilele” devine „dorul cel de toate zilele”. O să înţelegi când o să duci şi tu o pâine.
E fix cum îţi zic. Există dor mai mic sau mai mare, depinde de forma pe care o ia în tine persoana de care ţi-e dor. Şi aşa, până la termenul stabilit pâinea dospeşte în tine. Sunt zile în care e atât de cald în tine, în care fără să vrei ai febră de la delir şi bum! aluatul creşteeeee mult şi ăsta e semnul că trebuie să faci puţin mai rece.
Mai crapi uşa să mai intre lume în tine. Dacă e nevoie deschide larg tooot: ferestre, uşi. Să fie curent. Rişti ce-i drept să nu se mai aleagă nimic din ea, dar ce să-i faci dacă-i atât de cald? Doar nu vrei să iei foc.
Dacă de la un punct încolo nu mai creşte, nu se coace, nu vrea şi pace, e clar! n-au fost ingredientele bune. O să şi uiţi într-o zi c-ai dus pâinea. Ţi se va tăia pofta de mâncare zi cu zi şi o s-o uiţi acolo, în tine. Poţi duce nenumărate pâini în tine, în forme care mai de care mai năstruşnice. Nu, nu e o brutărie. Nu te prosti. Pâinea e o chestiune serioasă.
Uneori, cînd e aglomeraţie simt cum vine aşa un miros de pâine şi ştiu că acel om poartă un dor, pardon, pâine, gata gata să se coacă. „Poftă bună” îi urez flămândă şi-i zâmbesc cu toţi dinţii.
Dacă au fost bune ingredientele...păzea! o să se facă o pâine maaare şi o s-o mânânci cu persoana căreia i-ai purtat-o. Tare gustoasă o să fie ziua aia! Şi o să rupeţi pâinea cu foame, cu mâinile şi în sfârşit n-o să-ţi mai fie foame...
de Celălalt.

alo?!

PS: la cererea vitaminei t, pusă pe joacă cu poveşti din prieteni

Sună telefonul fix. Mult. Deja e enervant. Se aud paşi hotărâţi.
Alo? Hei… Ştiam că eşti tu.
(chicoteşte)
E ca atunci când ne trimiteam sms-uri simultan si râdeam de coincidenţă. Ei bine, nu erau coincidenţe. Aşa suntem noi. Aşa funcţionăm. Sâc!
(îşi caută un punct fix să-şi ţintuiască privirea)
Mi-e dor de tine...tare dor. Şi au trecut de-abia două luni. O simt aşa, ca un pumn în stomacul gol. Nu vreau să fiu melopatetică, dar m-am surprins deunăzi găurită. Da, găurită. Ştii cum au fumătorii lunatici hainele cu gauri de la mucurile stinse? Aşa mă simt eu de la toate apelurile tale ratate, de la tăcerea ta egoistă, de la toate scenariile din capul meu pe care le fumez de când ai plecat...găurită pe ici, pe colo, de vreo 2 luni.
Parcă ţi-ai lipit cu super glue pielea de a mea.
Nu-mi mai stă bine cu nimeni.
(tace cîteva minute bune)
(îşi revine)
La job e ok. Haos, dar ştii că eu funcţionez bine în haos. Se pare că toată campania a depăşit şi cele mai fericite aşteptări.
Mulţumesc. Am muncit toţi mult la ea.
Tu? Cum merge?
Păi şi asta e de bine, nu?
Mă bucur.
Eu nu cred asta. Chiar nu cred. Dimpotrivă. La mine când examenul final era sub forma unei prezentări sau proiect era dificil. Deci ştiu cum e.
Nu asta vroiam să spun. Ştii prea bine.
Nu...Doar că...
Vezi? Vorbim de fapt despre fix acelaşi lucru. Ţi-ai cam pierdut simţul umorului de când nu-mi mai eşti prin preajmă. Te-am avertizat c-aşa o să ţi se întâmple. O să devii un trist.
(râde)
Nu mai fumez. De fapt, nu-mi mai cumpăr. Îmi place mai mult trează.
(îşi stinge vinovată jointul direct pe podea)
Tu?
Hehe. Ţi-am zis că e peste tot, pentru toată lumea.
Face bine, foarte bine, dragul de el. Mai are grijă de mine din când în când. M-a sunat odata la 6 şi 5 şi mi-a zis să fiu în 20 de minute la Spring. De-abia după ce am închis telefonul mi-am dat seama că n-am habar unde merg, unde mă grăbesc de-mi strâng lucrurile de pe birou şi-i trag ţeapă lui Z: „nu mai merg cu tine, tre’să fug, iartă-mă”. Da, da. E noul coleg care mă place şi-mi aduce cioco.
Nu toată lumea care e drăguţă cu mine vrea să se culce cu mine. Nu generez erecţie spontană la locul de muncă.
Chiar m-a deranjat comentariul tău.
În fine.
Da, da...şi tu. Cel mai cel.
Ah, lasă-mă să termin.
Aşa şi m-a dus la Muzeul Ţăranului Român unde am văzut un documentar din care m-a marcat o fotografie sepia în care un plod stătea zgribulit între părinţi şi avea picioarele într-o căciulă. Da...într-o căciulă. Ţin minte că avea şi tătaia meu una. Tare călduroasă. Ascundeam mâţele în ea.
Da...mai ţin minte. „Singurul motan din viaţa mea”. Cum aş putea să uit?
La munte? Hmmm...Aţi gasit vreo ofertă? Cum adică doar ca prieteni? Eu nu-mi sărut prietenii şi nici nu le trimit mesaje obscene. Te contrazici...nu vreau un futai în zăpadă, vreau să cresc în tine, să prind rădăcini.
Nu înţelegi...
Nu înţeleg.
Purtăm aceeaşi discuţie de doi ani de zile...căcat.
De ce?
(se aud chei în uşă)
Stai c-a venit Ana. Stai s-o salut.
Hei, hon’
(se aude vocea lui Anei pe fundal)
Băi, sorry că ne-au tăiat telefonul de ieri. Am uitat c-a început luna. Îl plătesc mâine. Mii de scuze.

high or low

a way of being - carl r. rogers

Carl Rogers (January 8, 1902 – February 4, 1987) was an influential American psychologist and among the founders of the humanistic approach to psychology. Rogers is widely considered to be one of the founding fathers of psychotherapy research and was honored for his pioneering research with the Award for Distinguished Scientific Contributions by the American Psychological Association in 1956. The person-centered approach, his own unique approach to understanding personality and human relationships, found wide application in various domains such as psychotherapy and counseling (client-centered therapy), education (student-centered learning), organizations, and other group settings. For his professional work he was bestowed the Award for Distinguished Professional Contributions to Psychology by the APA in 1972. Towards the end of his life Carl Rogers was nominated for the Nobel Peace Prize for his work with national intergroup conflict in South Africa and Northern Ireland. In an empirical study by Haggbloom et al. (2002) using six criteria such as citations and recognition, Rogers was found to be the sixth most eminent psychologist of the 20th century and second, among clinicians, only to Sigmund Freud.




now back to tolle :)

jean cocteau - opium. jurnalului unei dezintoxicări

încântată de cunoştinţă

ziua cu gust de smochine

încă un apel ratat
şi încă unul
sunt aici, acum
îmi ascult respiraţia...şuieră fără pic de ritm
îmi simt mâinile...incomplete...bâjbâie să se găsească
intru în mine şi mă ascult, mă simt
creşte repede repede şi muşcă hămesită, fără bunele maniere
nu opun rezistenţă
dimpotrivă
prea m-a pândit, am obosit s-o tot fentez cu tot felul de trucuri şi scheme psihologice şi mix de vitamine
muşcă, muşcă cât poţi tu de tare! doar atât?!
scuip lacrimi
mă bandajez cu două ceaiuri de echinacea şi suflu fum peste
taci!
este pagina 56 când respir ritmic
somnul mă leagănă ca atunci când eram mică şi adormeam repede repede după ce aveam bărbia scăldată în lacrimi.
azi sunt cuminte. ca un copil care a fost batut in weekend cu o curea c-a fost rau si acum se dezmeticeste si e cuminte si face tot ce-i spui.
tot ce spui.

like water for chocolate - laura esquivel

delicious

...

the power of now - eckhart tolle

as introduce-o ca lectura obligatorie in facultate

cartea aleanului - leonard cohen

CEL MAI DULCE CÂNTECEL

Tu vezi-ţi de-ale tale
eu am să-mi văd tot de-ale tale

sa fiu acolo, acum!

frumosii invinsi - leonard cohen

cu intarziere...

ziua cu gust de praf

- uite, stai aici
- aici? pe jos? si ce trebuie sa fac?
- nimic. doar ma asculti si nu ma intrerupi. sub nicio forma.
- nici daca nu sunt de acord?
- nici. nu te cunosc. tot ce vreau de la tine e sa ma asculti. atat. dup'aia te ridici si pleci de unde ai venit. atat.
- n-ai prieteni pentru asta?
- pentru asta, nu...


la 4:30 dimineata mi-a explodat capul imprastiind fotografii la minut cu noi doi lesinati de bucurie

la 8:30 a sunat sirena telefonului

- gata
- gata? ai terminat?
- da. cred ca da. multumesc ca m-ai ascultat. poti sa pleci.
- nu. m-am indragostit.

mission accomplished

tu ai scris aici, iar eu aici
cum am stabilit
numai ca tu ai trisat un pic :P

Magazine Publishers of America - 2009 Best Magazine Cover Winners and Finalists

Magazine Publishers of America - 2009 Best Magazine Cover Winners and Finalists

Posted using ShareThis

ziua cu gust de creta colorata

azi m-a dus capul sa pun pastele la incalzit
1 minut
vitamina ev ma asteapta in rochia ei de-un albastru zburator in fata agentiei
pune soarele pe cer pentru ca mergem la picnic in parc, in pauza mea de masa
bucurieee
meniu: paste cu sos, negrese, saratele cumparate aseara de un pictor evreu. ti-as fi adus si o prajitura cumparata tot de el, dar am cedat. sa stii ca initial vanzatoarea a uitat sa ne dea lingurite, iar el s-a intors si foarte calm: “va trebuie multa imaginatie ca sa va dati seama ca nu mancam cu gura?”.
vitamina i l-a dojenit aprobatoare. bine c-am avut lingurite. nu stiu cum altfel am fi indurat 2h si jumatate de teatru.

- tu-ti dai seama acum ca tu stai invers decat toata lumea?
- dar e mai comod asa...uite, iti poti sprijini genunchii. tu de fapt te oftici ca ai rochie si nu poti sa stai ca mine

primul meu "job" l-am avut prin clasa a 10-a cand ev a intrat peste mine in baie si mi-a cerut numarul de telefon
urma sa intram in afaceri
am intrat si am strengarit pe strazile Elvirei
primul nostru contract, un barter ne-a adus prima imbratisare si ne-a amenintat ca vom fi bune prietene.
simultan imparteam fluturasi in timp ce povesteam despre fluturii din stomacul nostru, iar cu banii luati ne alintam in pink time cu o pizza deloc roz

- hai sa ne dam in leagan
- nu cred ca e o idee buna dupa ce am mancat
- fie...mai stau un pic

derulam pe fast forward sms-urile din unatc din liceu. ev stabileste ca baiatul ma iubea cu toata teatralitatea lui. eu dezaprob si ma amuz. cat de mult poti sa iubesti o pustoaica de 17 ani?
imi apare deodata in fata fantana arteziana din care tasneau lacrimile tale si tu cu telefonul bucati si inima crapata. mai stii tu cand ai rupt manualul de filosofie, desi aveam examenul de admitere in scurt timp? si dunarea care era involburata si irascibila, desi banuiam ca e la menopauza.
l-am injurat atunci in gand pentru ce-a facut. prima mea injuratura. in gand. si nu m-am spovedit pentru asta. delirai. prin tine am aflat pentru prima data ca nu e suficient sa iubesti. pacat c-a trebuit s-o invat si pe cont propriu. as fi chiulit, pe cuvant. asa cum am chiulit pentru prima data in clasa a 12-a de la geografie. eram olimpica, ce-mi pasa?

dorurile noastre au facut cunostinta si s-au asezat la taclele, ignorandu-ne. propun ca data viitoare sa nu le mai luam cu noi.

dupa un pic ev se descalta, mie-mi intra multe pietricele in tenisi
- auzi? m-am hotarat. asa cum unii zic adidasi, conversi, eu o sa le zic bsbistii mei
o intrec, bineinteles, la leganat (ea n-o sa recunoasca niciodata asta) si apoi ne dam pe o rasucitoare cu pedale si inchidem ochii
copiii simt ca le-am invadat teritoriu. am o vaga banuiala ca ne cred foarte cool. revenim la leagane si tip.
- iuhuu
- stii ca ne-aude tot parcul
- iuhuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuu
- mi-e rau
- si mie. iuhuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuu.
ma gandesc daca ev o sa zboare la cat de sus ajunge. ca un balon albastru.
ne asezam pe o banca sa-si incalte picioarele reci.
o gasca de pusti se aseaza langa noi si joaca doar provocare (se pare ca la varsta lor adevarul nu intra in ecuatie).
stam gura-casca, fara nicio jena
nu se rup bilete. pacat.
cadem intr-un final de acord ca pustiul o sa fie o super bucata cand o sa se faca mare.

ps: si azi iubesc toamna, mai mult ca ieri. cred ca incepe sa devina serioasa relatia.

leonard cohen - joaca preferată

tac
revin după ce termin şi frumoşii învinşi
până atunci mă las bântuită de poezia de la început

"Cum ceaţa trece fără urme
peste valea-ntunecată
nici trupul meu nu va lăsa urme
pe-al tău, acum sau vreodată.

Când vânt şi vuiet împreună
doboară tot, ce mai găsim?
La fel şi noi stăm împreună
Apoi, în somn, ne despărţim.

Cum pot atâtea nopţi să treacă
fără vreo stea sau lună
Şi peste noi poate să treacă
O despărţire lungă."

...

ziua cu gust de must

cateva sute de ani pusi laolalta in casa batranului motan brumburac si a porcusorului sclipici
la multi ani, vitamina a!
vitamina d cu parul fuchsia si cu inima de copil imi ia mana si-i face cuib in mana ei.
infuzie de dragoste. aveam nevoie. eram fara vlaga.
- ma iubesti?
un "da" convulsiv mi-a iesit printre dinti
imi inclesteaza mana
- mama a avut cancer. intr-o zi, durerea a aruncat-o de la balcon. ciudat, eu tocmai ma intorceam de la scoala. a aruncat-o langa mine...fix.
ma dizov in lacrima multicolora din ochiul ei drept. sunt sloi.

cand taiem tortul facut cu dragoste de mamă? mai e must? ce pulover dragut! maine vreau sa fie si ziua mea! bukowski ma asteapta pe pian sa mazgalesc un gand strengar...beau pentru el pana la fund.

- daca erai de-o seama cu mine pe vremea mea, am fi fost cele mai bune prietene.
- am fi facut numai nebunii.

alessandro baricco - barbarii. eseu despre mutatie

mircea eliade - solilocvii

david lodge - deaf sentence

o sa-i fac o vizită într-o zi


ca atunci cand ai toată ziua un gust amar în gură, dar asta nu te opreşte să râzi, să înjuri, să faci glumele tale proaste
genial de amar domnul lodge

C - de la căzătură

- închide ochii...ascultă-te...expiră-ţi gândurile...unu..doi...deschide-i

sunt acolo...poalele dealului
îmi arunc un picior în faţa celuilalt...stângul îl provoacă pe dreptul şi fug...fug...îmi bubuie inima, îmi aduc aminte să respir...gândurile mi-au luat-o înainte...hei! nu e o întrecere! simt cum mă desprind...
fug, fug...
pământul mă opreşte
au
buba are sânge
îmi iau piciorul şi-l dojenesc "ticălosule...de ce-ai lăsat pământul să-ţi pună piedică?"
sangele bolboroseşte
"o sa iasă o coajă de o mare frumuseţe, fraiere!"

don't grow up

ziua cu gust sec

context: dupa ore de munca ciupa ciups isi indoaie muschii la tae bo

suna de iesire, ma schimb, imi iau cuminte rucsacul si-mi plimb gandurile spre casa…pe jos
n-am chef de 66 azi
o iau pe vitamina ev din copilarie in ureche si dezbatem limita de varsta la care poti face gesturi necugetate
a terminat, draga de ea lucrarea, dar e obosita…cere ragaz 10 minute ca sa-si adune somnul de pe jos si sa-l trimita la culcare
mai e putin pana acasa
intru in mega (clienta fidela), salut politicoasa gardianul(cum m-a invatat tata) si ma duc direct la raftul de vinuri
stiu ce vreau: rosu. sec.cinstit.
il iau la piept si ma indrept spre casa de marcat
acelasi salut sincer. face bip si brusc vanzatoarea isi desclesteaza gura:
-domnisoara, dar dumneavoastra cand v-ati apucat de baut?
m-a blocat. era un ton blajin, sincer.firesc.
- stati linistita, am varsta legala (pentru prima oara mi-am dorit sa am in mana o sticla de lapte, un suc, o apa…)
-da…dar ati luat si aseara
- ma asteptau sus niste prieteni (partial adevarat)
- o seara buna
- si dumneavoastra…
imi iau sticla de mana si iesim cu un gust sec din mega

de fapt trebuia sa raspund altfel:
- nenorocitul…m-a parasit. dupa 7 ani a plecat cu alta. sufar ca un caine.
sau ar fi trebuit sa cer lihnita o cutie cu prezervative:
- e randul meu in seara asta sa le iau. m-asteapta sus prietenii. aveti copii?

sau...

ziua cu gust de absolut plus grapefruit juice

- hai
- ah...mi-ar placea, dar doar ce-am terminat cursul asta de scenaristica si vreau acasa in dus si dup'aia un absolut
- cu cirese?
- nu...grapefruit. m-ai enervat azi-noapte. am uitat sa-ti zic.
- cum asa?
- ai fost prea cinica...prea abrupta.
- hmmm...am spus fix ce gandeam
- poate unii nu erau pregatiti sa auda ce gandesti tu
- nu stiam ca ne menajam
- pe mine, nu...eu te stiu, dar ceilalti...nu stiu...era o atmosfera prea incarcata si a devenit si mai incarcata dupa ce ai lansat tu bomba
- cacat. am zis fix ce gandeam si nu prea tin cont de sensibilitatea celorlalti, mai ales ca nu sunt prietenii mei
- cu atat mai mult. puteai sa te abtii.
- nu-mi pare rau si stii prea bine. oricand, cu cea mai mare placere, imi exprim punctul de vedere...mai ales daca e solicitat
- hai ca ma opresc sa-mi pun benzina.vorbim maine, da? pastreaza-mi niste vin pentru maine
- da...sigur

schimb nocturn de sms-uri

dupa 3 pahare de vin, am un puseu banal: ma bucur ca am 22 de ani

et voila...viata e frumoasa

cu oameni frumosi...fucked up, dar frumosi

toti suntem fucked up, difera doar pain killers


cheers


cheers, little dorothy

ziua cu gust de vitamina d

vitamina d pleacă pe alte meleaguri…definitive zice ea, cu inima ei de copil (pe bune, aşa i-a zis doctorul înainte de operaţia bau-bau)
ea mi-a zis aşa…ca de plecare…
-ştiam eu că tu eşti cu totul specială, te-am simţit din prima (în mintea mea déjà se derula noaptea aia din barul ăla…şi eu simţisem fix la fel…)
să-ţi spun o chestie
am cunoscut o tipă de care mi-a plăcut mult
se ocupa de coatching , dezvoltare personală, etc. am comunicat mult cu ea în calitate de prietene.
într-o seară ne-am întâlnit la o nuntă
şi ne-am apucat să ne "jucăm", să visăm copilăreşte
după ce am înşirat verzi şi uscate, ea mi-a spus aşa:
uite D, noi suntem cele mai puternice femei din lume, nimic nu ne stă în cale , putem face orice ne dorim
în faţa noastră era o lumânărică mică
si C mi-a spus:
uite, ca să demonstrăm ce am spus mai devreme , închidem ochii şi ne concentram tare, tare , numărăm până la 5 şi lumânarea se va stinge… zis şi FACUT
am închis ochii (şi regret până în ziua de azi că nu am suflat în lumânare, aşa cum am intenţionat) şi când am deschis ochii , lumânarea era în continuare aprinsă
C a suflat în ea şi zâmbind mi-a spus: uite D, nu e suficient să fii cea mai puternică femeie din lume, nu e suficient să ai vise mari şi să crezi cu adevarat în ele, TREBUIE SĂ ACŢIONEZI, şi asta nu de mâine , ci începând chiar de ACUM!

mathias malzieu - mecanica inimii

sunt pagini scrise cu foarte multă candoare
parcă am citit pe alocuri fragmente din compunerile din generală, dar cu o coerenţă plăcut surprinzătoare..
îţi recomand această carte blândă
e ca şi cum ai mânca turtă dulce multă multă şi nu ai apă şi nu-ţi vine să renunţi la ea doar ca să te duci în mega image...unde ştii ca e deschis până la 23:00 :)

în parcare

it's just the way it changes, like the shoreline and the sea...

ai 3 minute

start
http://www.dentyne.com/

am avut un brief la un moment dat, pe vremea scolii adc (eheee) pentru acest produs si tin minte ca e dificil sa scoti ceva "nou"
ei au reusit
cel putin din punctul meu de vedere

ziua cu gust de clătite cu finetti si banane

sincron


- dragul meu, panică, panică! m-am indrăgostit de cineva, iar tu trebuie să mă scoţi din asta...
el rămâne blocat...se uită la uşă
da, ea e...ea a intrat...şi-a prins la uşă bunul simţ. se aşează calm la masă şi-i presară cuvintele in foiţă..o lipeşte cu tact şi-i intinde...ea trage cu nesaţ...cuvinte pure
se îneacă
halucinaţii


pe fiecare stradă, clădire, staţie de ratb, la fereastra de la camin se agăţau cuvintele ei, gata să capete pomana sensului
VINO
DISEARĂ
PE
LA
MINE
a venit, dar prea târziu
ea deja se sufocase cu toate cuvintele pentru el, cuvinte ce n-o lăsau să se respire


- eşti naivă, eşti cea mai naivă persoană pe care o cunosc
- asta e de rău, nu?
- depinde. de data asta ţi-ai luat-o rău
- nu regret nimic
- n-ai alternativă. mai pun vin?
- te rog.


- e simplu. tu îi spui ce vrei, el îţi spune ce vrea şi dacă interesele voastre nu se pupă, gata! s-a terminat.
- şi o zici cu o aşa nonşalanţă...
- sufăr ca un câine, dar prefer varianta raţională. mai facem unul?

david lodge - Răcane, nu ţi-e bine!

Răcane, nu ţi-e bine
Armata nu e de tine...



urmează desertul...Deaf sentence :)

ziua cu gust de vin sec

simt cum se desprind bucati din mine
in fiecare zi
si sunt din ce in ce mai usoara...si mai goala
azi a cazut un plasture in timp ce-mi turnam zahar in cafea...de unde o fi fost?
ieri a cazut o coaja de portocala fix in ciorba
alaltaieri mi-au cazut toate foile de pe pereti
se desprind toate...toti...
o fi bine
o fi rau?

david lodge - vesti din paradis

aloha :)

ziua cu gust de 75% cacao

ne intindem pe pat
stiu c-am intarziat
inchid ochii...vitamina i apeleaza la cele 15 minute politicoase si inchide si ea ochii
ma ia de mana
e liniste
ascultam




have you been?
have done, will travel.
I fell down on me knees.

was I wrong?
I don't know, don't answer.
I just needed to believe.

I've been high
I've climbed so high
but life sometimes
it washes over me.

so
I dive into a pool so cool and deep that if I sink I
sink
and when I swim I fly so high

what I want
what I really want is
just to live my life on high.

and I know
I know you want the same
I can see it in your eyes.

david lodge - meserie!

noaptea cu gust de vin demidulce

vitamina t m-a asteptat cu noua ei inima lipita cu tot felul de plasturi cu desene animate
i ne-a asteptat cu o sticla de vin demidulce si arome parfumate, numai bun de inecat orice glas instabil
dupa ce am stabilit ca tatal lui t se pricepe la ales vinuri mi-au rupt foaia cu cele 23 de cadouri gandite pentru celebrarea a 23 de ani ce se apropie si am deslusit sensurile protipendadei. fraiero!
din 15 in 15 minute tot ii sacai - e pe bune? e pe bune? si feţele din spatele fumului spun ca da
pe bune?!

a venit toamna

ce bine sună în mansardă...
de ce aş pleca după ploi în uk?

schimb de dame - david lodge

vitamina d m-a ghiftuit cu patru carti semnate david lodge in timp ce eu cu vitamina a stateam cu gura cascata la el...sa fim prezenti...sa fim prezenti :)

lovely packages

here

enjoy :)

banksy quotes

"A lot of people never use their initiative because nobody told them to"


"The thing I hate the most about advertising is that it attracts all the bright, creative and ambitious young people, leaving us mainly with the slow and self-obsessed to become our artists.. Modern art is a disaster area. Never in the field of human history has so much been used by so many to say so little. "


"There's nothing more dangerous than sometone who wants to make the world a better place."



"Think outside the box, collapse the box, and take a fucking sharp knife to it."

"Once upon a time, there was a king who ruled a great and glorious nation. Favourite amongst his subjects was the court painter of whom he was very proud. Everybody agreed this wizzened old man pianted the greatest pictures in the whole kingdom and the king would spend hours each day gazing at them in wonder. However, one day a dirty and dishevelled stranger presented himself at the court claiming that in fact he was the greatest painter in the land. The indignant king decreed a competition would be held between the two artists, confident it would teach the vagabond an embarrassing lesson. Within a month they were both to produce a masterpiece that would out do the other. After thirty days of working feverishly day and night, both artists were ready. They placed their paintings, each hidden by a cloth, on easels in the great hall of the castle. As a large crowd gathered, the king ordered the cloth be pulled first from the court artist’s easel. Everyone gasped as before them was revealed a wonderful oil painting of a table set with a feast. At its centre was an ornate bowl full of exotic fruits glistening moistly in the dawn light. As the crowd gazed admiringly, a sparrow perched high up on the rafters of the hall swooped down and hungrily tried to snatch one of the grapes from the painted bowl only to hit the canvas and fall down dead with shock at the feet of the king. ’Aha!’ exclaimed the king. ’My artist has produced a painting so wonderful it has fooled nature herself, surely you must agree that he is the greatest painter who ever lived!’ But the vagabond said nothing and stared solemnly at his feet. ’Now, pull the blanket from your painting and let us see what you have for us,’ cried the king. But the tramp remained motionless and said nothing. Growing impatient, the king stepped forward and reached out to grab the blanket only to freeze in horror at the last moment. ’You see,’ said the tramp quietly, ’there is no blanket covering the painting. This is actually just a painting of a cloth covering a painting. And whereas your famous artist is content to fool nature, I’ve made the king of the whole country look like a clueless little twat."


"playing it safe will always end in disaster"

pâră

vitamina e a spart câinele balon
de ce?!

câmp de flori...câmp de flori...

pentru sănătatea mea psihică această melodie va fi in capul meu pentru următoarele 5 luni...so help me God





o să fie bine...o să fie bine...o să fie bine...
whatever that means :)

ciupa ciups is a big, big girl now

in a small, small world :)

miles aldrige

the son of alan aldridge - the man with kaleidoscope eyes http://www.alanaldridge.net/

it seems to me that his models are troubled or on the verge of a nervous breakdown


http://www.milesaldridge.com/

ziua cu gust de propolis

vitamina s a recepţionat gandul meu la el şi sună pentru a ajunge la concluzia că ne leagă o vacă
nu, nu coada vacii, ci o vacă
acestea fiind spuse, cu talentu-i nemărginit şi cu semnalul de pe pajişte (pajiştea pe care paşte vaca, aceeaşi vaca de vreo 3-4 ani de zile) îmi recită:

Andromaca mulge vaca.
Vaca linge Andromaca.
Andromaca bate vaca.
Vaca-mpunge Andromaca.
Andromaca-mpuşcă vaca.

Morala:
Ce-ai făcut, fă, Andromaca?
Uite, nu mai este vaca!!!

Emil Brumaru


Andromaca
Asculta mai multe audio Diverse

apropo de Mălăele, ajungem la o a doua concluzie: dacă cineva strigă pe stradă "bă, idiotule!" ne întoarcem negreşit...din dragoste animalieră :)

david lodge - therapy

I'm having sooooo much fun reading this book



"Writing is a form of therapy"
Graham Greene

residue is evil

interesting and funny campaign made by W+K Portland

http://residueisevil.com/

the weather is changing

pentru vitamina a si...pentru mine

de la bob marley citire

Only once in your life, I truly believe, you find someone who can completely turn your world around. You tell them things that you’ve never shared with another soul and they absorb everything you say and actually want to hear more. You share hopes for the future, dreams that will never come true, goals that were never achieved and the many disappointments life has thrown at you. When something wonderful happens, you can’t wait to tell them about it, knowing they will share in your excitement. They are not embarrassed to cry with you when you are hurting or laugh with you when you make a fool of yourself. Never do they hurt your feelings or make you feel like you are not good enough, but rather they build you up and show you the things about yourself that make you special and even beautiful.

There is never any pressure, jealousy or competition but only a quiet calmness when they are around. You can be yourself and not worry about what they will think of you because they love you for who you are. The things that seem insignificant to most people such as a note, song or walk become invaluable treasures kept safe in your heart to cherish forever. Memories of your childhood come back and are so clear and vivid it’s like being young again. Colours seem brighter and more brilliant. Laughter seems part of daily life where before it was infrequent or didn’t exist at all.

A phone call or two during the day helps to get you through a long day’s work and always brings a smile to your face. In their presence, there’s no need for continuous conversation, but you find you’re quite content in just having them nearby. Things that never interested you before become fascinating because you know they are important to this person who is so special to you. You think of this person on every occasion and in everything you do. Simple things bring them to mind like a pale blue sky, gentle wind or even a storm cloud on the horizon. You open your heart knowing that there’s a chance it may be broken one day and in opening your heart, you experience a love and joy that you never dreamed possible. You find that being vulnerable is the only way to allow your heart to feel true pleasure that’s so real it scares you. You find strength in knowing you have a true friend and possibly a soul mate who will remain loyal to the end. Life seems completely different, exciting and worthwhile.

Your only hope and security is in knowing that they are a part of your life.

10 interesting facts - eu am ras

1. If you are right handed, you will tend to chew your food on your right side. If you are left handed, you will tend to chew your food on your left side.

2. If you stop getting thirsty, you need to drink more water. For when a human body is dehydrated, its thirst mechanism shuts off.

3. Chewing gum while peeling onions will keep you from crying.

4. Your tongue is germ free only if it is pink. If it is white there is a thin film of bacteria on it.

5. The Mercedes-Benz motto is “Das Beste oder Nichts” meaning “the best or nothing”.

6. The Titanic was the first ship to use the SOS signal.

7. The pupil of the eye expands as much as 45 percent when a person looks at something pleasing.

8. The average person who stops smoking requires one hour less sleep a night.

9. Laughing lowers levels of stress hormones and strengthens the immune system. Six-year-olds laugh an average of 300 times a day. Adults only laugh 15 to 100 times a day.

10. The roar that we hear when we place a seashell next to our ear is not the ocean, but rather the sound of blood surging through the veins in the ear.

jose saramago - eseu despre luciditate

continuarea la eseu despre orbire
mi-am luat-o de pe malul marii si am citit-o pe un alt mal al aceleiasi mari :)

imogen heap

cand ascult speeding cars sunt in anul 2008, cand se topea acoperisul peste noi in timp ce radeam cu heliu

cand ascult hallelujah imi aduc aminte cand te-am intrebat ce soundtrack ti-ai alege daca ar fi sa...

cand ascult hide and seek imi zic ca deja o ard depresiv si rad :)

cand ascult goodnight & go ma gandesc la subsolul casei cu multe povesti, dar niciuna pentru prezentarea de a doua zi

garcia marquez - dragoste in vremea holerei

pe marquez l-am descoperit prin liceu, cand eram hotarata sa bifez cartile de pe lista mea luuuuuunga...ce ambitie usor idioata, dar care s-a dovedit utila mai tarziu
incepusem cu un veac de singuratate pe care am invatat s-o apreciez fix cand am ajuns la ultimele pagini
intre timp, timpul a fost mai rabdator
ce-i drept, tot uit mereu finalul cartilor, dar raman in mine bucati din ele, cuvinte, stari, mirosuri, gusturi, temperaturi, creioane
acum m-am intors la marquez...cel care imi induce in fiecare carte o stare de zapuseala

ciupa ciups pleaca in vacanta

aperitiv: mi-am deschis apetitul cu jumatati de zile si o noapte in vama, teritoriu virgin (dar atat de usor de dezvirginat)

felul doi: acasa

desert: ...mare, multa multa mare

pentru ca...



When you think we're lost we're exploring
What you think is worthless
I'm adoring
You don't want the truth the truth is boring
I've got this fever, need to
Leave the house
Leave the car
Leave the bad men where they are
I leave a few shells in my gun
N' its Got me staring at the sun....

I know its coming and there's going to be violence
I've taken as much as I'm willing to take
Why do you say we should suffer in silence?
My heart is broken there's nothing to break

ziua cu gust de mojito

incerc
macar incerc
nu stiu daca mai conteaza, dar incerc
dezintoxicare

stumblin' in

vine ploaia, bine-mi pare! :)

caa-taa-reena

friday morning mood...de la vitamina luminoasa
:)

te vreau

...rau de tot!


...o sa te am! o sa vezi tu...stiu unde esti :D

horaţiu mălăele - horaţiu despre mălăele

" 1) Nu îţi crea o imagine falsă. Este incomodă, greu de întreţinut şi uşor de depistat.
2) Fii prietenul duşmanilor tăi. Un proverb islamic spune că "numai iubindu-i poţi să-i distrugi"
3) Rămâi modest. Dar fă în aşa fel ca lucrul ăsta să se ştie. Trebuie să ai orgoliul modestiei tale.
4) Dacă pierzi teren lasă impresia că ai făcut-o intenţionat. Impune un principiu: am dat doi paşi înapoi, ca să-mi pot lua avânt.
5) Nu fura pe nimeni. Dacă o faci totuşi, schimbă obiectul într-o altă podoabă.
6) Nu refuza ajutorul imbecililor. Pentru a rămâne sus îţi trebuie unanimitate.
7) Nu-ţi explica greşeleile. Învăluie-le în mister şi abstracţiune. Nu schimbă mare lucru, dar derutează.
8) Nu te întinde prea tare. Rişti să-ţi pierzi controlul graniţelor.
9) Nu lupta împotriva cabalelor întemeiate pe ambiţie şi frustrare. Îţi pierzi vremea, iar lor le creezi scop
10) Dacă nu reuşeşti, modelează-ţi existenţa după principiul: "Nu se întâmplă decât ceea ce trebuie să se întâmple". Este o dură, dar o relaxantă fatalitate" "

lume, lume, soro lume!

wolfram alpha e operational!
intreaba aici!

banksy

When I was a kid I used to pray every night for a new bicycle.
Then I realised God doesn’t work that way, so I stole
one and prayed for forgiveness.

- Emo Philips


uite ce am descoperit azi-dimineata
mi-ar placea mult de tot sa merg aici

din pacate nu mai sunt prezentate toate operele lui pe site , dar daca-ti place apeleaza cu incredere la google pentru a vedea tot-tot

gata! am gasit eu acel tot-tot

giant tea

cu dedicatie,
pentru vitamina e :)

Please recycle this bottle.
It deserves to be reincarnated too.

love supreme

"Hi, everybody! This is a beautiful, beautiful evening. Beautiful people, beautiful country. Think I'll say a few words from my heart. We, like Bob Marley, John Lennon, Marvin Gaye, Jimi Hendrix... one love... we want to heal the planet, we want to heal our mind. The only way to heal ourselves is to recognise there's only two things on this planet. Two things on this planet: love and fear. Love is ourselves. Fear... shhh! Fear is very expensive. If you wanna know how expensive fear is, ask George Bush, he knows that. F*** George Bush!"



câteva momente am crezut sincer că oamenii de pe scenă trăiesc într-o realitate paralelă...norocul nostru că am avut o scenă ca punct de intersecţie

"People need to understand there’s this incredible secret. We are more important than demons or angels. Demons only disobey. Angels only obey. We have free will. It takes an enormous amount of courage to request to God to come and be a human being on this planet. It ain’t easy being a human on this planet, whether you’re Michael Jackson or Donald Trump or a beggar in the streets, it’s the same. You still have to go through the same trials and tribulations, man. Look, Moses had to go for forty days and forty nights up in the mountains and get himself together, you know. That means it ain’t easy being human.

You have to, like a snake, shed skin. The skin is guilt, shame, judgment, condemnation, fear. That’s the skin. The new skin is beauty, elegance, excellence, grace, dignity. So you know, for me, it’s just not so complicated. I utilize the microphone, the pen, whatever I can, to invite people to recognize that there’s divinity and light in your DNA. Don’t sell yourself so short by saying, “Amazing grace, who’d save a wretch like me.” There ain’t nothing wretched about me or about you unless you perceive yourself to be a wretched person. Change your perception. Say, “God made me, so I must be good, I must have something." You know what I’m saying?

It’s all about perception. If you think you’re nothing, then that’s what you are. If you think you have access to command angels to give you opportunities and possibilities, then lo and behold, you will have that too. You are what you think. Be careful."

philips - carousel

Film Grand Prix Cannes 2009...de fapt site-ul care e balamuc rău (e şi short-movie-ul care a câştigat de fapt secţiunea, dar ce s-a închegat în jurul său merită multe click-uri...a! şi-un Grand Prix)
tre' să te dai un pic (mai mult) pe el ca să te lovească bine în creştet

made my day

hai cu ploaia :D

fuss

nu stiu sa astept si totusi am asteptari...
chestia asta chiar se invata? exista vreo tehnica, ceva?
clar am inceput bine luna...asteptand sa nu mai am asteptari.

paul auster - oracle night

"This seemingly abstract panic, the panic of not dreaming, suffuses ''Oracle Night'' and, paradoxically, gives it its lifeblood. Without this anxiety, ''Oracle Night'' would be a cool game, but it succeeds as something much richer precisely because it acknowledges, constantly, the possibility of its own failure. Behind every deft story-within-a-story lies the pungent claustrophobia of a man who fears he will cleverly lock himself into a room with no way out (and there is, of course, a story about a man who has cleverly locked himself into just such a room), where no one can hear you talk. Auster generously tips his hand here. He suggests that the terror of not being heard lies at the heart of writing, and that the artistic impulse generally might be summed up as: Somebody say something; 1 a.m., 2 a.m. -- just keep talking. That a man who has produced more than 25 books is willing to convey the visceral ping of that terror is evidence not only of his talent but of his grace."

alessandro boffa - esti un animal, viskovitz

am ras in metrou :)
obor - piata victoriei
pacii - eroilor
eroilor - piata victoriei
piata victoriei - obor

whomadewho - out the door

azi mi-a cazut o petala din par...

thumbs up!

i can bank it

to dance list

la noapte voi dansa pe melodia asta, cu noua tunsoare pe care o voi obtine dupa-amiaza si cu vinul rosu pe care o sa-l cumpar pe inserat :)

pe minus

trag ţepe în ultimul timp
ţepe peste ţepe, unele pe ultima sută de metri
refuz întalnirile cu prietenii mei pentru a mă întâlni cu mine
în sistemul de calcul al ţepelor inventat de vitamina c sunt pe minus...rău de tot
incep să mă îngrijorez. am i falling in love with me...again? :))
glumesc.
chiar mă îngrijorez.