pasul doi

- Alege-ţi o culoare din curcubeu mai întâi
- Păi...galben. Galben e culoarea mea preferată.
- Prea bine. Tu o să locuieşti în camera galbenă.
- Adică...cum adică?
- Casa mea are 7 camere. Fiecare camera este decorată într-o culoare din curcubeu.
- Uau. Hai repede sa-mi arăţi!
Ignor chicotind „Instrucţiunile pentru cine vrea să urce o scară” ale lui Cortazar care-mi tot răsună în minte „mai ales trebuie să fii atent ca nu cumva să ridici în acelaşi timp piciorul şi piciorul”. Urc pe nerăsuflate scările.
- Tu te distrezi în mintea ta. Asta e bine.
- Să ştii că nu mă plictisesc niciodată.
- Iată camera ta, micuţo!
Uşa e galbenă. Apăs clanţa cu o mică ezitare. Uşa se deschide. Ai face bine să stai pe un scaun cât timp îţi descriu eu camera. Gata? Te-ai aşezat? Galbeeeeeen. Şifonier galben, pat galben, pernă galbenă, noptieră galbenă. Tot, tot, tot e galben. Până şi florile din vază sunt galbene. Lalele.
- Îţi place?
- Dacă-mi place? E minunat!!!
Îl cuprind în braţe pe Moş Oche. Miroase a lăcrămioare. Ce ciudăţenie. Lăcrămioarele sunt florile mele preferate. Fug repede şi dau buzna în restul camerelor. Concluzia? Fiecare cameră e într-o culoare.
- Acum regulile, micuţo. Nu ai voie să intri cu o altă culoare în această cameră. Uite, pentru fiecare cameră, ai papuci asortaţi la intrare. Cum tu ţi-ai ales galben, vei bea limonadă dacă ţi-e sete, vei mânca banane, lămâi sau orice mâncare galbenă. Te vei îmbrăca în galben, vei scrie scrisori pe foi galbene cu un creion galben. Fii liniştită, există mai multe nuanţe de galben.
- Ce frumoooooos!!!! Cât mă buuuucuuur! Şi dacă vreau să trec dintr-o cameră într-alta?
- E simplu. Ai papucii la intrare. Te îmbraci în culoarea camerei şi respecţi regulile.
- Şi pot intra în orice cameră? După pofta inimii?
- Da. Dar fii cu grijă pentru că fiecare cameră are un...secret. Îl vei descoperi pe cel al camerei tale. Ai ales culoarea galben. Eşti toată un zâmbet. Ai ales pe sufletul tău. Vezi robinetul acela?
- Îhî
- Îmbracă-te repede, repede în galben, intră în cameră şi o să descoperi.
- 1...2...3...4...5...Deschide ochiiiii! M-am îmbrăcat.
Păşesc în noua mea cameră şi mă duc direct la robinet. Îl deschid. Explozieeeeeeee! Curg baloane de săpun. Uit de mine şi încep să ţopăi după ele. Să le prind. Să le sparg. Poc! Şi scoate un chicotit. Poc! Alt chicotit. Poc! Un râs simpatic foc. Uaaaa. Deci ăsta e secretul! Când se sparg, baloanele râd. Şi încep şi eu să râd. Şi moş Oche. Din stomac. Camera se umple brusc de veselie. Veselieeeee! Iubesc galbenul!
De notat: e uşor să râzi. Fă-o!
- Pe ziua de azi, micuţo, mai primeşti o regulă. Jos, la subsol, e un beci. Acolo nu ai voie acum, ci doar când vei pleca, când o să simţi tu că ai găsit ce căutai. Vei şti, crede-mă. Să nu te sperii dacă vei auzi zgomote de-acolo. Ai încredere în mine şi multă răbdare.
- Zgomote? Ce fel de zgomote?
- Adesea oftaturi, scâncete, rareori ţipete. Dar tu eşti în siguranţă aici.
- Am camera mea galbenă. Ce-mi pasă de beci?
- Hai cu mine
- Mai multe surprizeeee? O să explodez de bucurie, pe cuvânt.
Ajungem în bucătărie unde Ciob băleşte în neştire în faţa unor prajituri.
- Prăjituuuuuuuri!!!!
- Sunt de fapt invitaţiile la petrecerea ta
- A meeea?
- Da! Vreau să-mi cunoşti prietenii. Hai să-i inviţi. Scrie ce vrei tu pe prăjitura-invitaţie.
- Păi propun să fie o petrecere cu tematică atunci.
- Ştiam eu că vei intra în joc. Dar ce temă îţi coace mintea?
- Petrecerea dulciurilor!!!!!
- Delicios, micuţo!
Iau voioasă crema de vanilie şi scriu pe fiecare prăjitură:
„Te invit din tot stomăcelul meu la petrecerea mea, petrecerea dulciurilor. Îmbracă-te în orice în afară de tine, preferabil într-o prăjitură sau orice altceva delicios. Yam yam. Vino din momentul în care ai terminat de mâncat această prăjitură.
P.S.: Lasă orice amărăciune acasă.”
- Ce mă bucuri, micuţo! Dacă e petrecere, hai s-o pregătim!