cât de bine zice dragoş ce mă macină de vreo lună şi
frumoşi mai sunt oamenii care devin...
duminică, 28 martie 2010
joi, 18 martie 2010
mică, mică rugă
pe care o murmur în mine de ceva zile până simt că-mi plezneşte coloana vertebrală
cumva înainte de a pleca...sau de a sosi
nu mi-e clar
şi cel mai probabil nici n-o să-mi fie
da' mai contează?
hai odată cu + 3 săptămâni
p(â).s(t).: oare Prea Dragul meu Prieten îmi citeşte blogul? hahaha
ar cam trebui după wireless
cumva înainte de a pleca...sau de a sosi
nu mi-e clar
şi cel mai probabil nici n-o să-mi fie
da' mai contează?
hai odată cu + 3 săptămâni
p(â).s(t).: oare Prea Dragul meu Prieten îmi citeşte blogul? hahaha
ar cam trebui după wireless
miercuri, 10 martie 2010
zilele cu gust afirmativ
Când da
unei petreceri surpriză la 11 noaptea, am surprins vitamina d, am adormit un pui de câine şi am împletit cozi unui pui de om drag şi mi-am fript cerul gurii cu plăcintă de mere. bună rău.
vitamina d mă cuprinde, e ceva mişto rău cu tine ce nu-mi dă pace
unei teme comune, am descoperit un coleg cu kilograme de sf-uri în cap pe care o să le toarne în scurt-metraje pentru hbo şi-n poveşti neterminate. tare. mai vreau, o să le găseşti într-o dimineaţă pe birou.
unei convorbiri pe skype în creierii nopţii mele, în reluare cu două ore la mii şi mii de kilometri distanţă, adorm cu vocea în ureche, pusă pe pauză pentru o extra activitate. calm, ce bine că te aud, mă îngrijorasem. mult calm matinal.
unei cafele pe care deja n-o mai puteam fenta (la urma urmei, cât să-mi ia să fac un puzzle de 5000 de piese?)...voi vedea, ştiu eu un bar
unui când poţi tu, indulcesc ziua cvasiproprietarei nurliei cu venchi şi primesc schimb pe schimb, munceşti, munceşti şi rămâi cu nimic. fie, creşti, dar tot nimic în urmă. fii atentă la suflet. pffff
unui acum, cunosc un câine care pe gerul inuman pudrat cu ninsoare se aşează cuminte între noi. nu, nu vreau prieteni noi, prietene. ce bine că ne vedem improvizat, promit mai mult timp data viitoare.
Cand nu,
mă întâlnesc, cu mirare
unei petreceri surpriză la 11 noaptea, am surprins vitamina d, am adormit un pui de câine şi am împletit cozi unui pui de om drag şi mi-am fript cerul gurii cu plăcintă de mere. bună rău.
vitamina d mă cuprinde, e ceva mişto rău cu tine ce nu-mi dă pace
unei teme comune, am descoperit un coleg cu kilograme de sf-uri în cap pe care o să le toarne în scurt-metraje pentru hbo şi-n poveşti neterminate. tare. mai vreau, o să le găseşti într-o dimineaţă pe birou.
unei convorbiri pe skype în creierii nopţii mele, în reluare cu două ore la mii şi mii de kilometri distanţă, adorm cu vocea în ureche, pusă pe pauză pentru o extra activitate. calm, ce bine că te aud, mă îngrijorasem. mult calm matinal.
unei cafele pe care deja n-o mai puteam fenta (la urma urmei, cât să-mi ia să fac un puzzle de 5000 de piese?)...voi vedea, ştiu eu un bar
unui când poţi tu, indulcesc ziua cvasiproprietarei nurliei cu venchi şi primesc schimb pe schimb, munceşti, munceşti şi rămâi cu nimic. fie, creşti, dar tot nimic în urmă. fii atentă la suflet. pffff
unui acum, cunosc un câine care pe gerul inuman pudrat cu ninsoare se aşează cuminte între noi. nu, nu vreau prieteni noi, prietene. ce bine că ne vedem improvizat, promit mai mult timp data viitoare.
Cand nu,
mă întâlnesc, cu mirare
vineri, 5 martie 2010
marți, 2 martie 2010
ziua cu gust greţos de gri
Ma holbez de cel puţin jumătate de oră la bucata mea de cer derulată cu 100 km/h pe autostradă. Plumb, mult plumb, mai ceva ca-n compunerile din generală. Pare atât de greu cerul. Mi se face milă. Ca un pântece plin cu plumb, gata, gata să avorteze, numai să treacă durerea. Cum ar fi ca Dumnezeu să clipească şi fix atunci să pice cerul de greu ce e, suflând a uşurare. Să pice peste noi toţi, oameni mici, mici ce ne construim terenuri minate cu orgolii mari, mari. Şi să se facă toţi şi toate una sandwich cu pământul.
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)