campionul insomniilor, Nabokov, se justifică in "Lucruri transparente" cam aşa "Noaptea e întotdeauna un uriaş, dar aceasta a fost mai îngrozitoare decât altele"...sună familiar?
azi-noapte am atins performanţa de 13h de somn, un somn din care m-am trezit şi mai somnoroasă...vezi? ştiu eu de ce nu dorm mult de obicei
e o bucurie după insomnii, dar e şi o teamă de noaptea care va urma, în care uriaşul nu va mai fi doborât nici măcar de oboseală, nici de vocea îngerului de pe skype, acum răcit cobză, nici de pianul din urechile ipodului
nu-mi rămâne decât să-mi urez "uriaş pitic"
duminică, 13 februarie 2011
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)