zilele cu gust afirmativ

Când da

unei petreceri surpriză la 11 noaptea, am surprins vitamina d, am adormit un pui de câine şi am împletit cozi unui pui de om drag şi mi-am fript cerul gurii cu plăcintă de mere. bună rău.
vitamina d mă cuprinde, e ceva mişto rău cu tine ce nu-mi dă pace


unei teme comune, am descoperit un coleg cu kilograme de sf-uri în cap pe care o să le toarne în scurt-metraje pentru hbo şi-n poveşti neterminate. tare. mai vreau, o să le găseşti într-o dimineaţă pe birou.



unei convorbiri pe skype în creierii nopţii mele, în reluare cu două ore la mii şi mii de kilometri distanţă, adorm cu vocea în ureche, pusă pe pauză pentru o extra activitate. calm, ce bine că te aud, mă îngrijorasem. mult calm matinal.

unei cafele pe care deja n-o mai puteam fenta (la urma urmei, cât să-mi ia să fac un puzzle de 5000 de piese?)...voi vedea, ştiu eu un bar

unui când poţi tu, indulcesc ziua cvasiproprietarei nurliei cu venchi şi primesc schimb pe schimb, munceşti, munceşti şi rămâi cu nimic. fie, creşti, dar tot nimic în urmă. fii atentă la suflet. pffff

unui acum, cunosc un câine care pe gerul inuman pudrat cu ninsoare se aşează cuminte între noi. nu, nu vreau prieteni noi, prietene. ce bine că ne vedem improvizat, promit mai mult timp data viitoare.

Cand nu,

mă întâlnesc, cu mirare