ziua cu gust greţos de gri

Ma holbez de cel puţin jumătate de oră la bucata mea de cer derulată cu 100 km/h pe autostradă. Plumb, mult plumb, mai ceva ca-n compunerile din generală. Pare atât de greu cerul. Mi se face milă. Ca un pântece plin cu plumb, gata, gata să avorteze, numai să treacă durerea. Cum ar fi ca Dumnezeu să clipească şi fix atunci să pice cerul de greu ce e, suflând a uşurare. Să pice peste noi toţi, oameni mici, mici ce ne construim terenuri minate cu orgolii mari, mari. Şi să se facă toţi şi toate una sandwich cu pământul.