joi, 31 decembrie 2009

oana pellea - jurnal (2003 - 2009)

mi-a adus aminte că se poate muri frumos...de fiecare dată când te cocoşezi de durere
şi asta face diferenţa
aşa esti viu...fix cum mi-a zis îngerul sâmbătă


4 comentarii:

Anonim spunea...

e trista la un nivel primar.
se surprinde si se sperie de el...si ramane acolo.
nu-mi place. ce trist.

ma intristeaza tocmai prin asta...

continutul tristetii ei nu cocoseaza. nu cocoseaza, sa stii.

nu e vie, e vie in lipsa de altceva.

Anonim spunea...

am gresit.
am recitit putin.
in unele parti e asa, in unele parti e mai mult de asa.

acum inchid la loc laptopul.

ciupaciups spunea...

:) eu ma refeream doar la momentul cu mama ei care chiar a murit frumos sau si-a trait frumos boala, ca un om viu...asta mi-a ramas mie din carte
nu vorbeam despre tristetea ei care cocoseaza ;)
nu vorbeam despre omul viu, oana pellea :)
era un comentariu personal

ciupaciups spunea...

e un om frumos
nu ma arunc la comentarii mai profunde, pentru ca fiecare functioneaza in functie de alegerile pe care le face, in momentul x, in conditiile y, straine mie...
oricum, mi-ar placea mult s-o cunosc :)