duminică, 11 octombrie 2009

leonard cohen - joaca preferată

tac
revin după ce termin şi frumoşii învinşi
până atunci mă las bântuită de poezia de la început

"Cum ceaţa trece fără urme
peste valea-ntunecată
nici trupul meu nu va lăsa urme
pe-al tău, acum sau vreodată.

Când vânt şi vuiet împreună
doboară tot, ce mai găsim?
La fel şi noi stăm împreună
Apoi, în somn, ne despărţim.

Cum pot atâtea nopţi să treacă
fără vreo stea sau lună
Şi peste noi poate să treacă
O despărţire lungă."


...

Niciun comentariu: