ziua cu gust de creta colorata

azi m-a dus capul sa pun pastele la incalzit
1 minut
vitamina ev ma asteapta in rochia ei de-un albastru zburator in fata agentiei
pune soarele pe cer pentru ca mergem la picnic in parc, in pauza mea de masa
bucurieee
meniu: paste cu sos, negrese, saratele cumparate aseara de un pictor evreu. ti-as fi adus si o prajitura cumparata tot de el, dar am cedat. sa stii ca initial vanzatoarea a uitat sa ne dea lingurite, iar el s-a intors si foarte calm: “va trebuie multa imaginatie ca sa va dati seama ca nu mancam cu gura?”.
vitamina i l-a dojenit aprobatoare. bine c-am avut lingurite. nu stiu cum altfel am fi indurat 2h si jumatate de teatru.

- tu-ti dai seama acum ca tu stai invers decat toata lumea?
- dar e mai comod asa...uite, iti poti sprijini genunchii. tu de fapt te oftici ca ai rochie si nu poti sa stai ca mine

primul meu "job" l-am avut prin clasa a 10-a cand ev a intrat peste mine in baie si mi-a cerut numarul de telefon
urma sa intram in afaceri
am intrat si am strengarit pe strazile Elvirei
primul nostru contract, un barter ne-a adus prima imbratisare si ne-a amenintat ca vom fi bune prietene.
simultan imparteam fluturasi in timp ce povesteam despre fluturii din stomacul nostru, iar cu banii luati ne alintam in pink time cu o pizza deloc roz

- hai sa ne dam in leagan
- nu cred ca e o idee buna dupa ce am mancat
- fie...mai stau un pic

derulam pe fast forward sms-urile din unatc din liceu. ev stabileste ca baiatul ma iubea cu toata teatralitatea lui. eu dezaprob si ma amuz. cat de mult poti sa iubesti o pustoaica de 17 ani?
imi apare deodata in fata fantana arteziana din care tasneau lacrimile tale si tu cu telefonul bucati si inima crapata. mai stii tu cand ai rupt manualul de filosofie, desi aveam examenul de admitere in scurt timp? si dunarea care era involburata si irascibila, desi banuiam ca e la menopauza.
l-am injurat atunci in gand pentru ce-a facut. prima mea injuratura. in gand. si nu m-am spovedit pentru asta. delirai. prin tine am aflat pentru prima data ca nu e suficient sa iubesti. pacat c-a trebuit s-o invat si pe cont propriu. as fi chiulit, pe cuvant. asa cum am chiulit pentru prima data in clasa a 12-a de la geografie. eram olimpica, ce-mi pasa?

dorurile noastre au facut cunostinta si s-au asezat la taclele, ignorandu-ne. propun ca data viitoare sa nu le mai luam cu noi.

dupa un pic ev se descalta, mie-mi intra multe pietricele in tenisi
- auzi? m-am hotarat. asa cum unii zic adidasi, conversi, eu o sa le zic bsbistii mei
o intrec, bineinteles, la leganat (ea n-o sa recunoasca niciodata asta) si apoi ne dam pe o rasucitoare cu pedale si inchidem ochii
copiii simt ca le-am invadat teritoriu. am o vaga banuiala ca ne cred foarte cool. revenim la leagane si tip.
- iuhuu
- stii ca ne-aude tot parcul
- iuhuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuu
- mi-e rau
- si mie. iuhuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuu.
ma gandesc daca ev o sa zboare la cat de sus ajunge. ca un balon albastru.
ne asezam pe o banca sa-si incalte picioarele reci.
o gasca de pusti se aseaza langa noi si joaca doar provocare (se pare ca la varsta lor adevarul nu intra in ecuatie).
stam gura-casca, fara nicio jena
nu se rup bilete. pacat.
cadem intr-un final de acord ca pustiul o sa fie o super bucata cand o sa se faca mare.

ps: si azi iubesc toamna, mai mult ca ieri. cred ca incepe sa devina serioasa relatia.