Dupa luni de pribegie m-am trezit cu gandurile astea:
•Experienta e un portofel. Cand te duci in alt oras sau in alta tara si stii ca ai portofelul la tine, te simti mai in siguranta. Din seria, in cel mai rau caz, daca ma ratacesc, imi iau o camera la hotel si stau acolo pana ma luminez la cap. In rest, nu prea iti foloseste...doar iti alimenteaza sentimentul de siguranta care oricum e o iluzie.
•Nu exista lectii iar daca ai vaga impresie ca anii te-au invatat ceva, urmatorii ce or sa vie o sa te ‘invete’ sau dezvete contrariul.
•Suntem singuri. In schimb, intre mintea si sufletul nostru e o lume intreaga. Si un Dumnezeu.
•Mamele sunt de pe alta lume. Sa le iubim chiar si cand ele ne iubesc in locul nostru.
•Acasa nu exista. Acasa e doar zona ta de confort.
•Aeroporturile ma fac sa plang. Ori pentru locul din care plec, ori pentru locul in care o sa ajung. Poate pentru ca mereu am calatorit singura.
•Esti talentat, dar nu stii inca. Sau nu stii cat de. Stabileste-ti norma de talent pe care vrei s-o cultivi si ai grija la ce/cine te raportezi. Apoi mergi pe calea ta, fara nicio grija.
•Oamenii de suflet raman de suflet. Restul se cerne de la sine.
•E bine sa fii nemultumit. Atat timp cat esti multumit cu asta.
•Identitatea contrariilor exista. Multumesc, Eugen Ionescu.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu