El pe partea stângă, eu pe partea dreaptă a patului. Shobo la mijloc, dragul de el. Nu ne zicem nimic de ceva nopţi. Ma bag eu în seamă înspre dimineaţă. Poate iese ceva.
-Cred că avem de-a face cu două tipuri de oameni: oamenii lac şi oamenii cascadă. Ştiu, e extremă abordarea, dar cam astea sunt coordonatele fluide. Oamenii lac. Oamenii lac sunt de neclintit, au ţărm bine delimitat din punct de vedere emoţional. Nu ai cum să faci valuri în ei. Cel mult, te trezeşti aiurea să arunci pietre în ei, poate , poate declanşezi un val ceva, orice. Şi fac nişte unde simpatice, dar atât. Dup’aia se lasă iar liniştea.
Oamenii cascadă. Oamenii cascadă se consumă necontenit, îşi rod limitele cu un debit ameţitor al trăirilor. Dacă te uiţi în ei, s-ar putea să te ia cu ameţeală şi să cazi. Da, chiar poţi să cazi într-un om. Poţi să te şi arunci în el, pentru senzaţii tari, dar nu-ţi recomand.
E mai sănătos, mai igienic mental să fii om lac, dar pierzi mult.
Omul cascadă ţâşneşte şi te surprinde la fiecare pas, dar e copleşitor uneori, pe cât de tentant e.
Oare ce se întâmplă când oamenii lac se întâlnesc cu oamenii cascadă?
Tu ce crezi?
Şi mă uit întrebătoare în stânga mea.
Somnul doarme cu spume la gură.
Pac! un ghiont.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu