pot şi eu să stau cu „nu” în braţe...

nu mai vreau sentimente de scurt-metraj...vreau lung metraj
nu mai vreau ploi mărunte, ploi pentru pitici, ploi mocăneşti, ploi meschine, ploi cu porţia
vreau inundaţie
vreau dragoste diluviană...şi eu să mă cocoţ pe coliba raţiunii mele şi să mă uit la nesfârşitul lichid
şi fix atunci soarele răsare din mine
şi m-arunc...m-arunc în nesfârşit
şi da, da, da, ştiu că nu prea ştiu să înot, că obosesc repede,
dar nu, nu, nu...sunt inundată de dragoste şi atunci mă arunc necugetat
uită-te! fac şi pluta cu ochii spre nesfârşitul din biblie
şi atunci întind un deget strâmb şi tulbur cerul
şi atunci el se picură în inundaţie până la ultimul nor
respir apă, inspir apă
e ca lichidul amniotic care mă creşte pentru a doua oară
şi brusc se rupe apa
...