oamenii mari susţin că lumea e cu susu-n-jos
aiurea, se pripesc...
dacă într-adevăr lumea ar fi pe dos, lacrimile oamenilor ar ploua în cer (în sfârşit verbul "a ploua" ar avea subiect) şi aripile îngerilor ar intra la apă
şi atunci "înger, îngeraşul meu [...] în tot locul mă-nsoţeşte şi de rele mă păzeşte" n-ar mai exista
până atunci, rămânem noi să ne plouă de sus în jos pentru că noi oricum suntem prea grei ca să mai zburăm pe verticală
q.e.d.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu