Cred ca baltile sunt ochii pamantului prin care acesta vede cerul. Din cand in cand, cand i se face dor, Il roaga pe Dumnezeu sa ploua…si ploua pana face pamantul ochi. Toate acestea pentru ca el sa se bucure. Numai ca din cand in cand se mai gaseste vreun destept sa se holbeze in ochii pamantului sau vreun caine sa-i soarba sau vreo zana sa sara cu picioarele si astfel ochii se multiplica. Stie zana ce stie…
Ce chestie…ploua cam des zilele astea si recunosc ca cel putin azi, la intoarcerea de la muzeul corporatistilor, am tulburat cativa ochi…intr-unul chiar m-am holbat cateva minute da’…nimic…data viitoare o sa incerc sa le vorbesc…asa…din ochi...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu