zilele cu gust de tine

- vreau de cirese, te rog...un cub de zahar. tu-ti faci verde?
- da...am de invatat.

eu cu a mea cana care ma tine high de ceva timp, tu cu foile tale preacitite. mereu am senzatia ca tu, atunci cand citesti, deschizi prima coala ca si cum ai intra pe o usa si te uita Dumnezeu acolo pana ma impiedic eu de ceva si-ti distrag atentia. chiar ma gandeam intr-o zi...tu ce vezi cand deschizi usa... ?
uneori am senzatia ca ai doar o idee vaga despre mine, desi eu ma raportez la tine ca la un reper...tocmai cand stam asa si discutam acut imi trece gandul asta ca un dus cu apa rece - tu chiar ma cunosti? dar imi revin cand gust din ceaiul facut de tine, cand imi iau tinctura de echinacea, cand gasesc biletele cu tine pentru mine, cand iesi tiptil din camera.
n-am stiut cum sa reactionez cand ti-ai desfacut bagajele la mine-n camera si aveai acolo, in buzunarul din fata a rucsacului, o inima franta. De frica, am tras repede fermoarul, dar sangera din ce in ce mai tare - si a mazgalit singura toti peretii din camera, din bucatarie, din baie. Si doar stii ca eu citesc foarte repede...
Am vrut, sincer, sa sterg, sa curat...dar n-am putut...chiar am incercat...Si atunci tu ti-ai luat tacerea si ai sters singura toti peretii din camera, din bucatarie, din baie…
In fiecare zi alaturi de tine m-am simtit ca un copil mic care considera ca merita un patratel de ciocolata si o cere in fata unei cani de ceai indulcit sau intr-un fum din ce in ce mai dens. Si o primeam...Drept rasplata am vrut intr-o dimineata sa-ti dau guma ta mestecata cu primul sarut, mototolita intr-un colt de hartie...ti-as fi dat-o ca sa-mi spui si mie ce gust are...ti-as fi servit-o pe cea mai frumoasa farfurie a mea si ti-as fi dat-o portionat...sa razi in portii...sa fii fericita in portii...asa speram eu ca nu vei mai avea un gust amar in gura...
Cand a venit vitamina i in regim de urgenta am intrat in alt film...filmul meu...n-am stiut cum sa-ti explic cum aud totul distorsionat, cum simteam ca jucam teatru de dragul situatiei, desi situatia era reala si se hlizea continuu in fiecare cuvant...
- spune-mi sincer...te bucuri pentru ea?
- eu nu am dreptul la o astfel de opinie...
mi s-a rupt filmul. n-am mai inteles nimic. am tras cortina. cum?! cei mai buni prieteni nu sunt cei mai indreptatiti sa-si dea cu parerea, oricat de absurda ar parea la prima rostire?!
Intr-o zi am venit gata sa dezlipesc toate etichetele de pe mine si sa ti-o explic pe fiecare, sa sustin inca o data ca fiecare isi gaseste scuze sau ratiuni in sistemul propriu de referinta…
nu erai acasa...pana ai venit mi le-am lipit mai bine...
Am avut multe sa-ti zic cand imi reprosai ca tac…ti-am pus toate cuvintele nespuse in buzunarul din fata…de la rucsac…
merinde pentru drum.