ziua cu gust de smirnoff ice

-tu nu ştii c-am dormit o noapte în maşină...i-am prins toate cuvintele la uşa şi le-am strâns tare tare până-au învineţit...să tacă odată! m-am trezit în stradă cu mâna pe cheie...accelerez şi merg aşa vreo jumatate de oră cu telefonul închis...
-trebuia să vii la mine...
-n-am avut putere...m-am trezit pe la 7 dimineaţa, m-am întors şi i-am scris pe maşină cu degetu’n înmuiat în praf „te iubesc” şi-am plecat la repetiţii...
-te-am sunat în ziua aia...gasisem busuioc...”să fii iubită fatăăăă!”
-şi sună şi nu răspund...eram blocată în personaj jur...eram pur şi simplu blocată...la al zecelea apel îmi revin...răspund...”sunt pe autostradă...am avut un accident..sunt bine...sunt cel mai norocos...m-am rostogolit cu maşina şi prima mea grijă când am auzit sirena a fost să-mi ascund joint-ul...hahaha”...am rămas interzisă...nici nu mai ştiu când am ajuns acolo...îmi aduc aminte doar că râdeam ca nebunii şi nu...nu era de la joint...o să râzi, dar la tine m-am gandit atunci
-eu?
-da....tu...cum am râs atunci ca bezmeticele de ziceam c-am speriat tot răul din noi şi din jurul nostru...
-aaa...da...jocul ăla idiot...cât rezistăm să ne uităm în golul nostru...chiar era comic...sau noi făceam situaţia comică...prea mult fum
-hai diseară să mă vezi
-am treabă
-ah...iar te dai ocupată
-nu...chiar am treabă...o să-ţi povestesc odată la telefon în timp ce tu eşti în brazilia la un curs de dans şi-mi urli-n telefon „che pasa?!”
-am un puseu de dor
-abţine-te. ne vedem